Au trecut 70 de ani de la progromul de la Bucuresti. Pe 21 ianuarie 1941, legionarii refuză să accepte demiterea de către generalul Ion Antonescu a ministrului de interne, a directorului general al poliţiilor şi a unui alt director din Ministerul de Interne, toţi oameni ai Legiunii, şi se baricadează înarmaţi în localul Siguranţei, în sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei, în sediul lor central din str. Roma şi în Cazarma gardienilor publici. Ei cer demiterea lui Antonescu şi crearea unui guvern legionar “pur” care să ducă mai departe procesul de “românizare”. În mai puţin de o zi, rebeliunea legionară este generalizată în toată ţara.
La Bucureşti, în timpul celor două zile de insurgenţă, legionarii au ucis 120 de evrei. Mult mai mulţi au fost torturaţi, bătuţi sau jefuiţi.Majoritatea asasinatelor din timpul celor trei zile ale rebeliunii legionare au avut loc în pădurea Jilava. Au mai avut loc asasinate la Abator, pe şoselele Fundeni şi Pantelimon, în cartierul Bucureştii Noi, pe diverse străzi sau în case particulare. În ziua de 21 ianuarie 1941 la sediul legionar “Ing. Gheorghe Clime” au fost aduşi aproximativ 200 de evrei, care au fost închişi în podul şi pivniţa casei. Întâi au fost jefuiţi de toate obiectele de valoare şi apoi supusi torturii.În dimineaţa zilei de 22 ianuarie cei arestaţi au fost împărţiţi în două grupuri, la întâmplare. Primul grup a fost dus la Străuleşti, o periferie a Bucureştiului, unde au fost bătuţi încă două zile. S-au tras gloanţe deasupra capului lor, după care, jefuiţi de haine şi încălţări, au fost eliberaţi. Numai în cămaşă, au mers pe jos 16 km până în oraş. Al doilea grup, compus din aproximativ 90 de evrei, a fost încărcat în autocamioane şi dus pe Şoseaua Giurgiului, unde, în Pădurea Jilava, au fost toţi împuşcaţi cu 1-3 gloanţe, trase mai ales în cap. Câteva dintre victime, aflate în primul camion, au fost împuşcate lângă podul peste râul Sabar. Li s-au furat îmbrăcămintea, încălţămintea şi dinţii de aur din gură. Au fost găsite în Pădurea Jilava 86 de cadavre. Câteva victime, doar rănite, au reuşit să scape. Printre ele şi rabinul Gutman, salvat ca prin minune, deşi se afla lângă fiii săi Iancu şi Iosef Gutman, care au fost împuşcaţi. După plecarea asasinilor, rabinul Gutman a pornit spre Bucureşti pe şosea. A întâlnit 2 jandarmi români care l-au lăsat să-şi continue drumul. Dar a fost apoi arestat de santinele germane care l-au condus la primăria comunei Jilava, unde se mai aflau 7 evrei, unii răniţi. Seara, toţi au fost duşi din nou în pădure, unde au fost împuşcaţi. Dar rabinul a supravieţuit şi de data aceasta.
Alţi evrei au fost asasinaţi la domiciliile lor. Astfel au fost masacraţi soţii Frânghieru si patru dintre copiii lor între 14 şi 28 de ani. Doi copii aflaţi în pat, Aron şi Haia, au scăpat ca prin minune, deşi s-au tras câteva gloanţe şi asupra lor. Cele mai multe dintre aceste victime au fost împuşcate după ce fuseseră sălbatic bătute.
În timpul rebeliunii legionare, evreii au mai fost torturaţi la Prefectura Poliţiei Capitalei, la Sinagoga Malbim (aproximativ 300 de evrei), la sediul Uniunii Comunităţilor Evreieşti şi la circumscripţia XV de Poliţie. Majoritatea femeilor torturate au fost eliberate, aceasta explicând prezenţa printre morţi a unui număr mic de persoane de sex feminin. Tipic privind torturile a fost tratamentul la care au fost supuşi evreii la circumscripţia XV de Poliţie din strada Matei Basarab. Torturile au fost conduse de doi comisari de poliţie legionari ajutaţi de 40 de muncitori legionari de la fabrica „Parcomet”. Victimele torturilor au fost în număr de 150. Au fost bătuţi în permanenţă între 21 ianuarie orele 18 şi 23 ianuarie orele 13. Au fost jefuiţi de tot ceea ce aveau asupra lor… Toţi au fost tunşi cu o foarfecă de tăiat iarbă. Tuturora li s-au vârât cu forţa în gură cantităţi masive de sare amară amestecată cu petrol, benzină şi oţet. După ce au înghiţit doze atât de puternice de purgative toţi au fost înghesuiţi într-un spaţiu restrâns din pivniţa si ţinuţi vreme îndelungată sub pază strictă pentru ca nimeni să nu poată ieşi de acolo. În tot timpul celor 46 ore de deţinere veneau la fiecare ceas „vizitatori” de la alte centre legionare, rămâneau 10-15 minute în care timp băteau pe toată lumea şi plecau… Au fost simulate şi execuţii în masă şi redactate, sub ameninţare, false confesiuni de dorinţă de sinucidere.
Au căzut victime, fără alegere, oameni înstăriţi si oameni foarte săraci. Un număr de 615 persoane, deci peste jumătate din cei jefuiţi, locuiau pe Calea Dudeşti sau în cartierul Dudeşti, zonă de mare concentrare a populaţiei evreieşti, în general nevoiaşi. Calea Moşilor şi cartierul Moşilor au dat peste 150 de victime ale acestor jafuri. O situaţie aproape identică s-a înregistrat în cartierul Văcăreşti, iar în calea Rahovei si cartierul din jurul ei au căzut victime aceluiaşi tip de jefuire, 136 de evrei. Peste 30 de victime locuiau în diverse alte cartiere bucureştene. Numărul familiilor evreieşti lovite de jafuri si devastări a fost de cel puţin l.360.
Pogromul de la Bucureşti nu a fost decât unul dintre primele capitole ale Holocaustului din România. Sub guvernele conduse de Ion Antonescu, cu şi fără Legiune, au căzut victime cel puţin 280.000 de evrei români şi ucraineni.
Fie ca memoria lor tragică să continue să existe ca avertisment generaţiilor viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu