In acest vagon
Sunt eu, Eva,
Împreuna cu fiul meu Abel.
Daca îl vezi pe fiul mai mare,
Al meu și al lui Adam, Cain,
Spune-i ca eu....

Autorul, Dan Pagis, reușește sa concentreze teroarea din Holocaust în 6 rânduri.Aceasta poezie este plasata la începutul timpului când pe Pământ era o singura familie si anume cea a lui Adam și a soției sale, Eva.
Ideea pe care aceasta poezie o transmite este cea a unei mame îndurerate care este prinsa în vagon împreuna cu fiul sau cel mic. Eva începe scrisoarea fiind conștienta de moartea sa și a lui Abel, dar pe măsură ce scrie, gândurile ii sunt înăbușite nu numai de durerea de a nu ii mai vedea pe Adam(soțul sau) și pe Cain(fiul sau mai mare) , ci și de neputința de a-și salva fiul,pe Abel.
Punctele de suspensie de la sfârșit semnifica faptul ca ar mai fi multe de zis ,dar chiar dacă ar fi spuse, limitele gândirii omenești i-ar împiedica sa-și dea seama ce este cu adevarat Holocaustul.